Povestea noastră

Povestea Mama Lola nu a început într-o bucătărie...
A început în ziua în care a apărut copilul în viața noastră.

El ne-a arătat, fără să știe, cât de important este ceea ce pune o familie pe masă.
Am început să căutăm mâncare curată, fără aditivi, fără conservanți, cu gust adevărat și cât mai aproape de natură. Ideal direct de la oameni, nu din fabrici.

Atunci ne-am dat seama că răspunsul fusese mereu acasă:
la Negrași, unde am crescut, unde avem puțin pământ și multe amintiri cu pământ bun, muncă cinstită și viață simplă.

Tataie a fost inginer agronom. Avea tractor și utilaje, și când eram mic mă lua cu el pe câmp.
Drumul cu tractorul era magie curată, iar iubirea pentru pământ și pentru muncă a rămas cu mine pentru totdeauna.

Așa s-a născut gândul:
„Hai să construim ceva aici, acasă.”

Am vrut să petrecem mai mult timp cu mamaie, în aer liber, într-un loc în care copilul nostru să crească frumos, liber, cu verdeață, cu livadă, cu pământ sub unghii și joacă adevărată, nu doar beton și ecrane.

Așa au apărut primele rânduri de livadă, în 2021 — 6.000 m².
În 2024 au urmat primele culturi în câmp: fasole boabe, fasole fideluță, dovlecei, dovleac și alte legume.

Între timp m-am înscris la USAMV, la Horticultură.
Acum sunt doctorand în anul 2 și fac o cercetare chiar în livada noastră — caut soluții organice care să hrănească pomul, solul și fructul în același timp.
Folosim inclusiv resturile vegetale din producție pentru a face compost.
O parte din cercetare este fix despre asta: cum hrănim natura, ca să ne poată hrăni înapoi.

Pe lângă livadă și legume, am testat și culturi speciale — inclusiv șofran, aici, la Negrași. Ne-a plăcut să încercăm, să învățăm, să creștem. Iar mamaie m-a susținut și atunci, ca de fiecare dată.

Am avut noroc de profesori extraordinari și colegi minunați. De la ei, dar și din ferma noastră, luăm mare parte din materia primă.

Iar în centrul acestei povești stă mamaie.
Niculina Mozăceanu — pentru lume, Lola.

A fost educatoare la grădinița din sat și învățătoare suplinitoare la școala de peste drum — amândouă chiar în fața casei noastre, acolo unde astăzi este atelierul și ferma Mama Lola.

A crescut generații întregi de copii cu răbdare, blândețe și grijă.
A fost omul care m-a susținut necondiționat.
Din păcate, în primăvara acestui an a plecat dintre noi.
Nu a apucat să vadă proiectul acesta dus la capăt… dar e aici, în tot ce facem.

Și da, numele e ales cu sufletul: Mama + Lola.
E și despre mama mea, Daniela — fata cea mare a Mamei Lola — care și-a dat demisia, a lăsat orașul și s-a întors la sat ca să construim împreună.

Iar în toată povestea asta, lângă mine, zi de zi, este și soția mea.
Îi mulțumesc pentru răbdare, pentru încredere, pentru sprijin în toate momentele și pentru toată munca ei din spatele acestei povești.

Rădăcinile noastre sunt și în Gorj, Bălcești — și se văd în felul nostru de a trăi tradiția.
Așa am ajuns în Horezu, unde am legat o prietenie frumoasă cu meșterul ceramist Bruno Valerian. Împreună am creat castronele Mama Lola — tradiționale, lucrate cu suflet.

Aici gătim pe foc de lemne, în tuciuri de fontă.
Așa simțim gustul adevărat, gustul copilăriei, gustul de la țară.

Și pentru că totul pornește de la familie, copii și educație, donăm 1 leu din fiecare produs pentru copiii din sat — ca să le fie drumul mai ușor.
Mai multe detalii găsești în secțiunea Misiunea noastră.

Așa s-a născut Mama Lola:
din drag, din dor, din pământ, din foc,
și din dorința de a păstra binele viu.

Răsfăț de la țară — cu rost, din suflet.